Timpul in sine nu exista, ca unitate de masura este doar ceea ce percepem noi. Trecutul incepe in prezent, asa cum viitorul este consumat tot in prezent. Sa zicem momentul 0. Totusi, aceste concepte sunt destul de vagi si nu sunt palpabile. Simtim prezentul in diverse moduri, mai repede sau mai incet. Este intr-adevar intr-o legatura stransa si cu psihicul, pentru ca intr-o stare exuberanta, minutele galopeaza, zilele devin ore si viceversa. Trecutul nu exista decat sub forma de figuri, flashuri cu locuri si oameni, denumite amintiri, dar iarasi, secvente filtrate de mintea noastra, de gandirea din momentul 0, devenit -1, -2 etc. Viitorul insa... nu exista. Cu desavarsire. Stii uneori ce vrei sa faci peste o ora, dar nu neaparat o si faci :) N-ai cum sa vizionezi ceva ce nu se intampla sau nu s-a intamplat inca.
1 – 2 – 3
4 – 5 – 6
∞ +1
________
1 – 2/ ~4/ – 3 DA dar > 4 (~5)
4 – 5/ ~∞/ – 5 DA dar > 6 (~∞ +1)
4 – 5 – 6
∞ +1
________
1 – 2/ ~4/ – 3 DA dar > 4 (~5)
4 – 5/ ~∞/ – 5 DA dar > 6 (~∞ +1)
Sunt doar momente (1, 2, 3, 4 etc etc). Nu e o formula matematica, ci mai degraba una logica. Am incercat de curand sa o desfasor unor persoane si acestea n-au inteles prea bine, asa ca o arunc in sacul asta vechi, sperand sa ma apuce vreo melancolie peste cativa ani, ca s-o recitesc si s-o re-inteleg. :))
Acum 12 minute a fost cutremur. Asa, ca picanterie. 5.8 grade in Marea Neagra. Sunt mai nesimtita din fire, ins ami-am gasit mama la telefon ingrijorata. :)))
