ce dor imi este de munte... de mirosul de iarba... de macris si corcoduse rosii... de cerul larg vazut, plin de nori din vata de zahar, pe care ii culegeam de obicei pe degetul aratator...
:(
intre doua paravane de beton, care ascundeau gaurile de aerisire ale A.C.-ului, am gasit un petec verde. si am sezut acolo, cu rochiile larg desfasurate in jurul nostru... si ne-am mancat sandvisurile de pranz...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu