Uite un subiect la care ma gandesc de vreo 1.3 zile. Ascultam o emisiune la un radio aproape super, si printre unele glume de rah.., veni vorba si despre filozofia competitiei.
E buna ea la ceva? Te porneste? Gandesti mai rapid si ai ceea ce de obicei nu-ti intra in calcul, adica stimulul de a intrece pe cineva/ pe toti? Sa facem o exceptie pentru traumatologie, cand singura competitie este cea cu Dna Moartea!
Personal, nu-mi place frectia asta, intotdeauna intra elementul “m.ie sparta” pentru ca nicio lupta nu e cinstita, si pentru ca eu nu pot gandi genial cand sunt comparata non-stop cu cine stie ce excitanti respiranzi. Asta e si ideea. Cum ar putea fi ideile sparte la secunda, pe fuga in teren minat, mai bune decat cele realizate in liniste si cu timp suficient? Finisajele? Ideea e idee, apare cand nu te astepti, s-a stins lumina si BANG ti s-a aprins creierul. Nu poti obliga un medium sa aiba viziuni cand bati tu din degete, pe de-o parte ptr ca darul lui are personalitate proprie, si deci face ce vrea, si pe de alta parte pentru ca oricum stie dinainte ca vii la el si-i ceri nush ce prostii, ca doar e medium, nu?
Retrovers insa, scapi de confortul monopolului, adica esti obligat sa mai faci si altceva decat mancare si l@ba, sa dai din fizic tot ce poti, ba chiar mai mult decat te tine ficatul (ma refer la cafea + tigari + cafea + tigari), si sa si castigi ceva. Voluntariatul d-aia e gratis si auto decisiv, pentru ca nu castigi nimic decat glorie eterna.
Adica, schepsisul tuturor luptelor este premiul... ;)
Mai exista si competitia cu tine insuti, dar cred ca se numeste mai degraba autoeducatie severa.
E buna ea la ceva? Te porneste? Gandesti mai rapid si ai ceea ce de obicei nu-ti intra in calcul, adica stimulul de a intrece pe cineva/ pe toti? Sa facem o exceptie pentru traumatologie, cand singura competitie este cea cu Dna Moartea!
Personal, nu-mi place frectia asta, intotdeauna intra elementul “m.ie sparta” pentru ca nicio lupta nu e cinstita, si pentru ca eu nu pot gandi genial cand sunt comparata non-stop cu cine stie ce excitanti respiranzi. Asta e si ideea. Cum ar putea fi ideile sparte la secunda, pe fuga in teren minat, mai bune decat cele realizate in liniste si cu timp suficient? Finisajele? Ideea e idee, apare cand nu te astepti, s-a stins lumina si BANG ti s-a aprins creierul. Nu poti obliga un medium sa aiba viziuni cand bati tu din degete, pe de-o parte ptr ca darul lui are personalitate proprie, si deci face ce vrea, si pe de alta parte pentru ca oricum stie dinainte ca vii la el si-i ceri nush ce prostii, ca doar e medium, nu?
Retrovers insa, scapi de confortul monopolului, adica esti obligat sa mai faci si altceva decat mancare si l@ba, sa dai din fizic tot ce poti, ba chiar mai mult decat te tine ficatul (ma refer la cafea + tigari + cafea + tigari), si sa si castigi ceva. Voluntariatul d-aia e gratis si auto decisiv, pentru ca nu castigi nimic decat glorie eterna.
Adica, schepsisul tuturor luptelor este premiul... ;)
Mai exista si competitia cu tine insuti, dar cred ca se numeste mai degraba autoeducatie severa.
Ia ganditi-va un pic la subiectul asta. Domnilor, va plac Competitia??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu