Aveam impresia ca deja am scris despre acest lucru. La naiba! Cred ca mi-am iubit subiectul asa de mult incat l-am gandit prea tare cateva zile. Si de aici... impresia ca l-am si pus pe litere, sub forma de text.
In sfarsit.
E misto sa iei cursuri de astronomie, e si mai misto daca iti si intra ceva la mansarda...
Ma intriga idea transportului la viteze superluminice. Deocamdata oamenii au atins 87.000 km/h, cu ajutorul puterii solare, dar este o viteza infim incomparabila cu cea a luminii.
Teoria porneste de la niste principii simple, dezvoltate ulterior de Einstein and Friends.
Avem un obiect aflat in miscare, sa zicem 100 km/h. Daca din sens invers (din fata lui) vine un alt obiect care are tot o viteza de 100 km/h, atunci Exhibit A il va observa pe acesta din urma cu o viteza de 200 km/h.
Concis: un obiect isi dubleaza viteza de miscare, perceput de alt obiect aflat in sens invers.
Acest lucru se schimba cand traiectoria este alta. Daca un obiect merge cu 100 km/h si in paralel, sau mai precis din spatele lui, apare un alt obiect cu o viteza de 120 km/h, atunci acesta din urma este perceput de primul ca avand o viteza de 20 km/h.
Concis: in acelasi sens, diferenta de viteza dintre cele doua obiecte este de X2 – X1, unde X1 este obiectul 1 si X2 este obiectul 2.
Simplu ca buna ziua.
Cand vorbim de lumima, lucrurile se schimba absolut total. Din orice directie ar veni, lumina are ACEEASI viteza (cca 300.000 km/s), este liniara, nu se poate mari sau micsora. O idee ar fi ca suntem un pic cam limitati de natura (fizic si temporal) ca sa putem aprecia exact puterea/ viteza luminii. Noi o percepem asa, neschimbabila si liniara. Buuuun.
Continuum spatio-temporal. Ca sa aflii exact locatia cuiva, tb sa ii dai trei coordinate: altitudine, longitudine si timp. Una fara cealalta nu merge. In spatiu, ceasul se regleaza cu niste diferente, iar daca acest reglaj nu este 100% exact, o sa constati ca ai ajuns in Franta cand tu trebuia sa fii in Austria.
Prin acest continuum spatio-temporal poate fi explicat si spatiul intergalactic. El nu este rigid, vid, ci dimpotriva, se muleaza in functie de greutate (magnetism), viteza, timp. (Wow. Cred ca am gresit foarte multe in descrierea mea, dar sunt analfabeta cand vine vorba de fizica cuantica). O planeta lasa o usoara urma in miscarea ei, un fel de ondulare (burta sa-i zicem) ca atunci cand misti o minge pe o folie groasa de cauciuc.
E=mc2
http://en.wikipedia.org/wiki/Mass%E2%80%93energy_equivalence
Intr-o calatorie in spatiu pe distante mari pe care in mod normal nu le-am putea parcurge intr-o viata intreaga, se face si o calatorie in timp. Trecut sau viitor. Prin trecut au fost descoperiti Quasarii (care poate au format galaxii care in present nici nu mai exista, vb de 2 bilioane de ani lumina), prin viitor s-a sondat Jupiterul.
Acest continuum spatio-temporal, dupa parerea unor fizicieni, fiind elastic, ar putea fi “indoit”, creand astfel un “shortcut” intre doua dimensiuni. Fiecare glaxie are in mijloc o gaura neagra si un miez de putere. Se considera ca se poate face o teleportare (tocmai din acest principiu de indoire) in fix miezul ei. O ciudatenie care are loc in miezul unei gauri negre este ca viteza luminii impietreste. Adica, lumina este captata si retinuta exact in vortex, nu mai are aceeasi viteza (fiind schimbata de puterea generate de GN), nu mai este liniara ci fluida, si este singura exceptie pe care o cunoastem momentan.
Principiul este “Event Horizon”.
Altfel de transportare ar putea fi cea realizata la viteza superluminica. Nu poate fi demonstrata deocamdata nici macar in ecuatii (nu exista perpetuum mobile nici in fizica scrisa ref. la asta) insa ideea ar fi prinderea unei viteze superioare celei a luminii prin “umflarea” continuumului spatio-temporal, in urma ta. E ca ex. 2 pe care l-am dat mai sus. :)
Bonus de la mine:
Doua imagini asemanatoare, dintre:
Nebuloasa Butterfly si niste celule umane (HeLa aka cancer citostatic)
In sfarsit.
E misto sa iei cursuri de astronomie, e si mai misto daca iti si intra ceva la mansarda...
Ma intriga idea transportului la viteze superluminice. Deocamdata oamenii au atins 87.000 km/h, cu ajutorul puterii solare, dar este o viteza infim incomparabila cu cea a luminii.
Teoria porneste de la niste principii simple, dezvoltate ulterior de Einstein and Friends.
Avem un obiect aflat in miscare, sa zicem 100 km/h. Daca din sens invers (din fata lui) vine un alt obiect care are tot o viteza de 100 km/h, atunci Exhibit A il va observa pe acesta din urma cu o viteza de 200 km/h.
Concis: un obiect isi dubleaza viteza de miscare, perceput de alt obiect aflat in sens invers.
Acest lucru se schimba cand traiectoria este alta. Daca un obiect merge cu 100 km/h si in paralel, sau mai precis din spatele lui, apare un alt obiect cu o viteza de 120 km/h, atunci acesta din urma este perceput de primul ca avand o viteza de 20 km/h.
Concis: in acelasi sens, diferenta de viteza dintre cele doua obiecte este de X2 – X1, unde X1 este obiectul 1 si X2 este obiectul 2.
Simplu ca buna ziua.
Cand vorbim de lumima, lucrurile se schimba absolut total. Din orice directie ar veni, lumina are ACEEASI viteza (cca 300.000 km/s), este liniara, nu se poate mari sau micsora. O idee ar fi ca suntem un pic cam limitati de natura (fizic si temporal) ca sa putem aprecia exact puterea/ viteza luminii. Noi o percepem asa, neschimbabila si liniara. Buuuun.
Continuum spatio-temporal. Ca sa aflii exact locatia cuiva, tb sa ii dai trei coordinate: altitudine, longitudine si timp. Una fara cealalta nu merge. In spatiu, ceasul se regleaza cu niste diferente, iar daca acest reglaj nu este 100% exact, o sa constati ca ai ajuns in Franta cand tu trebuia sa fii in Austria.
Prin acest continuum spatio-temporal poate fi explicat si spatiul intergalactic. El nu este rigid, vid, ci dimpotriva, se muleaza in functie de greutate (magnetism), viteza, timp. (Wow. Cred ca am gresit foarte multe in descrierea mea, dar sunt analfabeta cand vine vorba de fizica cuantica). O planeta lasa o usoara urma in miscarea ei, un fel de ondulare (burta sa-i zicem) ca atunci cand misti o minge pe o folie groasa de cauciuc.
E=mc2
http://en.wikipedia.org/wiki/Mass%E2%80%93energy_equivalence
Intr-o calatorie in spatiu pe distante mari pe care in mod normal nu le-am putea parcurge intr-o viata intreaga, se face si o calatorie in timp. Trecut sau viitor. Prin trecut au fost descoperiti Quasarii (care poate au format galaxii care in present nici nu mai exista, vb de 2 bilioane de ani lumina), prin viitor s-a sondat Jupiterul.
Acest continuum spatio-temporal, dupa parerea unor fizicieni, fiind elastic, ar putea fi “indoit”, creand astfel un “shortcut” intre doua dimensiuni. Fiecare glaxie are in mijloc o gaura neagra si un miez de putere. Se considera ca se poate face o teleportare (tocmai din acest principiu de indoire) in fix miezul ei. O ciudatenie care are loc in miezul unei gauri negre este ca viteza luminii impietreste. Adica, lumina este captata si retinuta exact in vortex, nu mai are aceeasi viteza (fiind schimbata de puterea generate de GN), nu mai este liniara ci fluida, si este singura exceptie pe care o cunoastem momentan.
Principiul este “Event Horizon”.
Altfel de transportare ar putea fi cea realizata la viteza superluminica. Nu poate fi demonstrata deocamdata nici macar in ecuatii (nu exista perpetuum mobile nici in fizica scrisa ref. la asta) insa ideea ar fi prinderea unei viteze superioare celei a luminii prin “umflarea” continuumului spatio-temporal, in urma ta. E ca ex. 2 pe care l-am dat mai sus. :)
Bonus de la mine:
Doua imagini asemanatoare, dintre:
Nebuloasa Butterfly si niste celule umane (HeLa aka cancer citostatic)
Viteza asemanatoare (daca nu aceeasi) putere egala cu masa si faptul ca am eu un fix cu anatomia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu