Noaptea aidoma unei cortine de catifea.
- Ce liniste, (...) ai zice ca poti calca pe ea...
http://www.youtube.com/watch?v=E5p4kCdFkSQ
Un catel se tine dupa mine, are capsa pe ureche, si limba scoasa pare uscata din cauza caldurii. Ma opresc in fata unei masini, se opreste si el. Se uita la mine. Pornesc din nou, porneste si el; se uita la mine; ocolesc o persoana din sens invers, ocoleste si el; se uita la mine... din cand in cand se apropie de mana mea care flutura in drum, si incearca sa-si bage nasul in causul palmei. Ii zambesc, imi zambeste si el inghitindu-si ptr o clipa, limba. In urmatoarea viata o sa fiu catel.
Daca as da instinctiv o corectare de contrast, culoare si nuante, cerul ar fi ca o plasa transparenta, plina de pietricele si nisip stralucitor. Pietricele rotunjite pe margini, exact ca niste jucarele din plastic fondant, facute ptr copii. Si nici macar nu-mi place marea mie.
Cineva flutura din aripi, in mod rotativ. Imi imaginez ca trebuie sa se simta tare sigura, avand in vedere obiceiurile instinctuale privind invatarea puilor in ale zborului, cele mai simple fiind planante in cerc
Oare cum simte natura singuratatea? :(
I miss no one though I've lost a lots.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu