Traim in vremuri exponentiale.
Ce preferi, variabila sau necunoscuta? Pentru ca daca stii un lucru, sa zicem ca de aici poti deriva X solutii (si sa fim seriosi, niciuna nu e neaparat valid-aplicabila, neputand lua in considerare toate elementele directe sau indirecte, existente sau in proces de creare, din cauza limitarii spatiului nostru nervos-central), pe cand, daca ce nu stii nu te loveste, iti primesti un picior in cap pe neve si asta e, nu reactionezi, inveti din “experiente”, intr-un final apoteotic ajungi sa gandesti ca practic e cam acelasi lucru, cu diferenta de timp pentru “rezolvare”; ori te scremi la – infinit sa faci, ori te antrenezi pe parcurs ptr evitarea caderii libere.
Alte filozofii de pe scara blocului.
L'esprit de l'escalier.
Stii ce zic???
Nu descoperi sensul vietii; nu acoperi intelegerea si nu faci conexiuni mai veridice ca in starea naturala.
E auto-inductie pentru ca prinzi curaj. E acolo in tine, din tine. Si iese la suprafata mai vizibil atunci cand iti impingi subconstientul cu un nivel in plus. Este o stare letargica, orice s-ar zice, si ai de-a face numai cu alegeri.
Nu insa cu adevaruri.
:)))) O raita cu Lucy prin Cerul cu Diamante. Intreaba un Ninja!
Mediocritatea exista pentru a pune in valoare genialul.
Si poti sa-l accepti? Normal ca nu! Il apreciezi, vezi ingeri pe fond, cu raze de soare iesind dintre nori, voci in forma de muzica, lumina si Rai, numai ca Raiul e fierbinte ca Dracu’ si intunecat si plin de spume si te arde in gat si in creieri mai rau decat ai putea sa suporti in viata asta sau in urmatoarea. Dar suporti. Iti lingi ranile singur si pleci mai departe, in banalitatea ta.
Science and fiction. In sfarsit, ca o sarma de care aveam nevoie; am s-o decojesc din pielea ei tehnic pluricelulara, pentru sute si sute de minute, insumand sute si sute de metri.
Ma trezesc uneori gandind. E inafara programului educational, si atunci cand o fac, ma simt invers, ca un normal al unei naturi ciudate. De exemplu, am gandit ca am a treia mana. Cum jumatatea dreapta a corpului meu era disfunctionala si am hotarat sa ma lipsesc de ea, practic o numar tot la doi. Direct pe coloana vertebrala, sustine cele doua jumatati, si din cand in cand, imi desira firele de sarma din creier, prin ceafa.
Folosim materiale ieftine si le transformam in obiectele reale, doar prin copiere. As putea spune ca ne creem universul. Fiecare isi gaseste motivatii pentru a merge inainte.
Reflexia din ciobul ala de la geam este intoarsa in spatele nostru. Oarecum impotriva. Sau Eu daca ma uit in oglinda imi vad spatele. Asta e si ideea de fapt, sa ramanem tacuti si legati in zeci de tipare informationale infasurate ca niste chisturi in jurul nostru. Glasul nostru nu mai are niciun timbru, e automatizat si fara doar si poate si tu, si tu, si el, si ea, si voi va doriti asta.
Am renuntat la propaganda, ai avut dreptate. Acum am dureri imposibile de cap, si uneori, imi tasneste sangele pe nas. Ma dau de gol astfel printre oameni, si ma consum ca o baterie cleioasa. Tu continua sa-mi vorbesti, poate observ clipa aia de viata in ochii tai, de care mi-e asa dor. Cel putin as stii ca nu lupt degeaba cu mine insami.
Ce preferi, variabila sau necunoscuta? Pentru ca daca stii un lucru, sa zicem ca de aici poti deriva X solutii (si sa fim seriosi, niciuna nu e neaparat valid-aplicabila, neputand lua in considerare toate elementele directe sau indirecte, existente sau in proces de creare, din cauza limitarii spatiului nostru nervos-central), pe cand, daca ce nu stii nu te loveste, iti primesti un picior in cap pe neve si asta e, nu reactionezi, inveti din “experiente”, intr-un final apoteotic ajungi sa gandesti ca practic e cam acelasi lucru, cu diferenta de timp pentru “rezolvare”; ori te scremi la – infinit sa faci, ori te antrenezi pe parcurs ptr evitarea caderii libere.
Alte filozofii de pe scara blocului.
L'esprit de l'escalier.
Stii ce zic???
Nu descoperi sensul vietii; nu acoperi intelegerea si nu faci conexiuni mai veridice ca in starea naturala.
E auto-inductie pentru ca prinzi curaj. E acolo in tine, din tine. Si iese la suprafata mai vizibil atunci cand iti impingi subconstientul cu un nivel in plus. Este o stare letargica, orice s-ar zice, si ai de-a face numai cu alegeri.
Nu insa cu adevaruri.
:)))) O raita cu Lucy prin Cerul cu Diamante. Intreaba un Ninja!
Mediocritatea exista pentru a pune in valoare genialul.
Si poti sa-l accepti? Normal ca nu! Il apreciezi, vezi ingeri pe fond, cu raze de soare iesind dintre nori, voci in forma de muzica, lumina si Rai, numai ca Raiul e fierbinte ca Dracu’ si intunecat si plin de spume si te arde in gat si in creieri mai rau decat ai putea sa suporti in viata asta sau in urmatoarea. Dar suporti. Iti lingi ranile singur si pleci mai departe, in banalitatea ta.
Science and fiction. In sfarsit, ca o sarma de care aveam nevoie; am s-o decojesc din pielea ei tehnic pluricelulara, pentru sute si sute de minute, insumand sute si sute de metri.
Ma trezesc uneori gandind. E inafara programului educational, si atunci cand o fac, ma simt invers, ca un normal al unei naturi ciudate. De exemplu, am gandit ca am a treia mana. Cum jumatatea dreapta a corpului meu era disfunctionala si am hotarat sa ma lipsesc de ea, practic o numar tot la doi. Direct pe coloana vertebrala, sustine cele doua jumatati, si din cand in cand, imi desira firele de sarma din creier, prin ceafa.
Folosim materiale ieftine si le transformam in obiectele reale, doar prin copiere. As putea spune ca ne creem universul. Fiecare isi gaseste motivatii pentru a merge inainte.
Reflexia din ciobul ala de la geam este intoarsa in spatele nostru. Oarecum impotriva. Sau Eu daca ma uit in oglinda imi vad spatele. Asta e si ideea de fapt, sa ramanem tacuti si legati in zeci de tipare informationale infasurate ca niste chisturi in jurul nostru. Glasul nostru nu mai are niciun timbru, e automatizat si fara doar si poate si tu, si tu, si el, si ea, si voi va doriti asta.
Am renuntat la propaganda, ai avut dreptate. Acum am dureri imposibile de cap, si uneori, imi tasneste sangele pe nas. Ma dau de gol astfel printre oameni, si ma consum ca o baterie cleioasa. Tu continua sa-mi vorbesti, poate observ clipa aia de viata in ochii tai, de care mi-e asa dor. Cel putin as stii ca nu lupt degeaba cu mine insami.
***
"ce face Isus cand nu poate sa doarma? numara oile ratacite"
eu si o foaie. ma asez pe ea pentru ca sa fumez. stand jos imi scriu memoriile. adica ma sterg la fund.
eu si o foaie. ma asez pe ea pentru ca sa fumez. stand jos imi scriu memoriile. adica ma sterg la fund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu